Mda, e destul de greu sa tii pasul cu societatea de azi, in care oamenii se gandesc doar la ce o sa faca acum, cat mai au pana scapa de la serviciu si daca iubita/iubitul e acasa cand vor ajunge, ca sa aiba timp sa mai “petreaca in doi” cateva clipe. Ciudat si aiuristic, in acelasi timp, este faptul ca punem la zid rutina, stigmatizand pe cei ce au fost absorbiti de ea si nu mai pot sau nu mai vor sa lupte pt a iesi din bucla, dar cand am fost loviti si noi la randul nostru de flagel, dam neputinciosi din umeri afisand impasibili masca “asta e , ce sa fac!”.
Sunt satul de diminetile in care ceasul desteptator sparge somnul de nici cateva ore, pe care nu-l prind decat asa in graba, nu suport sa imi iau cheile si plec catre locul unde fac ceea ce imi place sau imi placea, dar stimabila rutina a atins si aceasta cazemata. Sunt un om ce nu suporta societatea si semenii, care din cauza ritmului ei alert uita sa se bucure de lucrurile de nimic. Nu am mai ras cu pofta de ceva vreme, nu am facut nici macar jumatate din prostiile pe care le-ar face orice om liber, si ma comport ca un obsedat doar ca sa fiu altfel in unele momente. Da, o sa razi, injur tot ce prind si mai ales, nu te suport in momentul in care incerci sa vezi ce incerc sa ascund printre randurile astea cretine, cand de fapt nu este nimic. De ce suntem asa cretini zilnic si ne indobitocim, gandindu-ne la ce o sa facem, si facand crize de nervi pentru ca societatea e de cacat! E simplu, suntem la fel de prosti ca si lucrurile de contrabanda, cand in loc sa rezolvam problemele ce sunt destul de simple, le complicam doar pentru ca nu suntem in stare sa ne detasam si sa vedem viatza si din alta perspectiva.
De ce e nevoie de momente de cadere? Ca sa ai de unde sa te ridici? De ce e nevoie de suferinta? Ca sa simti dulceata clipelor de bucurie? Daca imi raspunzi afirmativ sau tinzi sa crezi ca ar fi si asta o optiune, iti spun doar atat….ar trebui sa iti cumperi o arma si sa te impusti, si asa nu esti decat un individ care s-a plafonat si ii e de ajuns sa plateasca tribut zilnic, chestiei amorfe ce o traieste zilnic si ii spune pompos viata , sa mearga la serviciu si sa fie in rand cu lumea. Nu ,nu o sa te menajez, nu o sa-mi pese daca te superi ca scriu, si ca te deranjeaza ceea ce scriu, din contra cu cat te deranjeaza mai mult, cu atat ma simt mai bine. Ai uitat, doar ce ti-am zis… sunt un sociopat!
Crezi ca am depasit limitele bunei cuvinte? Iti zic eu, te cam inseli, nu scriu toate astea ca sa iti arat ca sunt superior, nu am de ce sa fiu, sunt si eu ca si tine de altfel, doar ca incerc sa te fac sa te simtzi om pana si in mizeria ce o traiesti. De ce? Asa pentru ca vreau sa par superior, sa iti arat ce pot sa fac eu !! :)) de unde?!
E doar un raspuns direct la un lucru ce ar trebui sa ne cutremure, desi nu cred ca mai deranjeaza pe cineva acum! Ce lucru? Nu stiu, il detii, de ce ma intrebi pe mine! Suntem doar forme fara fond,dar sa nu uitam ca pana si pet-urile se recicleaza.
Si in plus, caut un motiv in plus sa ma cert cu seful si sa ma concedieze, pentru ca fac orice altceva decat sa imi fac jobul! Sunt om si trag matza de coada, ca orice tip plictisit!
Pana data viitoare, iti zic doar atat: nu mai fi plafonat, draga individule, pt ca viata e mai roz decat crezi,numai tu esti prea prost sa o vezi cum e de fapt!
Vezi de ce nu scriu asa des, ca am monente extrem de rare cand sunt eu, in rest sunt la fel ca tine, de asta iubesc asa mult umanitatea!
P.S: Daca o sa crezi ca discut despre locul de munca atunci cand am amintit de sef, e clar …..nu ai ce cauta in clasa primate, e deja un injuriu adus mamiferelor bipede si paroase ce nu folosesc vorbirea articulata ca modalitate de comunicare!