De la natzi la hippie şi ….viceversa

Ştiu că nu vei înţelege prea multe plecând de la titlul ciudat ce  indică un amalgam de idei diametral opuse. Şi mai ciudat este că am primit o temă. Da, auzi bine, am temă, ca şi acum câteva luni, deşi atunci temele păreau ceva mai complexe.

De unde natzi? În nici un caz de la nazism, poate avea o mică tangenţă cu radicalitatea, directivitatea excesivă îmbrăcată într-un cinism dureros, dar nu cu nazismul. Cine? Hai că la asta nu răspund, ar fi prea evident, iar eu prin definiţie sunt un tip liniştit şi mai ales emotiv.

Scopul acestui ceva, înşirat pe destule rânduri nu este acela de a da o definiţie tehnică a celor doi termeni oximoronici din titlu, ci banalul fapt că am primit o temă, cerinţa fiind următoarea: „sunt curios să văd ce ai scrie pe tema asta: hippie şi natzi ”. Şi cum niciodată nu dau înapoi din faţa unei provocări să purcedem…..

După explicarea succintă şi extrem de aerisită a titlului – deloc omenesc, vom începe să creionăm ideile de bază ale conţinutului bombastic.

Ştii cât de mult te poţi plictisi printre coduri, când cei de lângă ţi se plâng telefonic de diverse nimicuri. Nici nu-ţi imaginezi. I-ai tranşa, transforma în mititei şi i-ai pune în ghetuţe de Sf. Nicolae şi asta doar aşa ca intermezzo.

Cât despre hippie… poţi fi şi fără să îmbrăţişezi în sine curentul, curent ce mi se pare o stupizenie de proporţii, gândindu-ne că nimeni nu ar trebui să îşi dorească să trăiască sub cerul liber, cu o igiena inexistentă şi diverse alte chestii adiacente. Personal nu am nimic împotriva „trăitului frumos”, doar că depinde de scara de valori a fiecăruia, cat este sau nu de frumos acest trai. E totuşi păcat să nu îi faci şi pe cei de lângă să simtă frumos, să râdă, să interacţioneze şi să vadă că există şi oameni care îi înţeleg, au nevoie şi ei , dar mai ales tu. La dracu, eşti om, ai nevoie să primeşti atenţie, să te simţi util, să dăruieşti celor din jur atenţie şi nu numai. Doar de asta suntem animale sociale,NU?

E trist să vezi că cei de lângă te văd ca pe o unealtă, ce poate să facă orice pentru a-i face să se simtă mai bine. În momentele lor de cretinitate inofensivă aceştia îşi permit luxul de a te crede un mic (slash) mare retard ce nu vede adevărata realitate, şi nu au nici măcar acea isteţime de moment, de a se întreba oare cât o să dureze starea ta vegetativă , până te vei trezi şi tu şi vei privi lumea cu alţi ochi. Nu se gândesc, sincer nici nu prea au cu ce să întreprindă acţiunea descrisă mai sus, că oarecum sunt acceptaţi şi că poate sunt cei mai infensivi proşti pe care îi poţi accepta lângă? Şi mai hilar e că telefonul devine la un moment dat element de mobiler, şi doar în anumite perioade şi condiţii favorabile (meteo – raportându-ne la cantitatea de cretinei ce te apeleaza mai ales in zilele insorite)  este utilizat la jumătate din capacitate.

Ştiu că nu citeşti cu extraodinară plăcere ceea ce scriu, nu ăsta e scopul rândurilor aruncate aici. Ce rost ar mai avea fericirea în viaţa unui om, dacă acesta nu ar avea parte de necazuri, de care dă cel mai adesea din prostia lui. E mai simplu să contrafac scenariul, să nu scriu roz şi nici drăgăstos….de la atâta dragoste în jur mi s-au muiat şireturile de la şlapi, şi să ma joc aşa un pic şi cu reacţia ta.

DA , reacţia ta! Ce credeai că ţi-am dat să citeşti tâmpenia asta ca să mă ridic în slăvi, nu mon chere / ma cherry (să nu fie Angelli, că e dulce şi beau multă apă după), dacă voiam asta, găseam un CV excepţional şi fără pată (eu mereu iau masa pe al meu, nu am economisit niciodată îndeajuns ca să-mi pot permite o faţă de masă) şi aş trece numele meu pe el. Dar ar fi lipsit de sunstanţă şi scop.  E mai plăcut să mă joc cu tine, cu ceea ce crezi despre ce scriu! Oare aşa sunt eu? Poate mi s-a întâmplat ceva? Poate….. Sau poate sufăr….din dragoste? Of, Doamne!! (Hai guguştiucilor! la treabă, grăunţele sunt proaspete! :D).

De ce sunt rău? Dar chiar nu sunt, ci dimpotrivă…. Am eu vreo vină că lumea e plină de lighioane plăpânde şi credule….de pufoşenii prostuţe gata să zică „DA”, cu guriţa până la urechi, mai ales când nu ştiu despre ce se discută, dar dacă toţi fac aşa, ei de ce să rămână mai prejos. Păi şi nu e păcat ca eu sa ma plictisesc, după ce vin de unde dracu vin, şi mai ales în ce dracu de direcţie apuc!

Crede-mă, dacă le educi cum trebuie, pufoşeniile astea – care sincer vorbind îţi vine să le iei la palme, îţi pot salva viaţa. Sunt mai înguste aşa la soft, dar cu un patent, un ciocan de lipit şi câteva linii de cod, o să ai o jucărie nouă ce consumă puţin şi nu se restartează decât dacă îi dai tu voie! Dar despre asta îţi zic data viitoare, fug repede ca am o fem….pufoşenie de programat, intră în buclă infinită şi ţipă mereu că vrea în club. Acesta e un caz de forţă majoră, resoftarea se face cu bâta de baseball…

P.S: Acest material este un pamflet, simpla asemanare cu personale din descriere este pur întâmplătoare. Lipsa cursivitatii ideilor se datoreaza interactiunii indelungate cu pufoseniile, ce iti induc o stare de imponderabilitate febrila.