Mor zilnic oameni și idei,
Răpuși de torente informaționale precare
Se nasc alții noi la fel…
Cu tot atâtea defecte și malformații
Produse adesea de o acută dezinformare.
Sisteme (im)perfecte cunatifică halucinant
Disproporționalitățile unei lumi perfecte
Ce transformă orizonturi însângerate de gânduri
În mici oaze… oaze ce ne absorb,
Oaze ce ne vând vise contrafăcute la suprapret,
Iar noi….ne lăsăm mințiți și…
Iubim gustul dulce-putred al unei lumi
(Im)perfecte… perfect ambalate
Cu arabescuri și briz-brizuri, cu tentații….
Și tentacule ce ne sugrumă încet-încet.
Unii mai mor dezolați, încercând să schițeze
Într-o ultimă grimasă, un “nu mai pot” tâmp,
Alții nici măcar asta nu mai încearcă să facă,
În timp ce sunt îngropați sunt elogii,
Sub diafane cuvântări și prelegeri….
Doar dârele omizilor funerare rămân,
Îmbâcsind străzi lăturalnice măturate de vise,
Ce nu vor mai fi trăite, ce nu…
Vor mai prinde viață… chiar nici noi…