Da, fusei in team building neica. Si fu fain, chiar foarte fain as spune.
Ce dracului si-ar putea dori un oltenas (agitat si guraliv ca mine), decat munte, racoare si caldura, (ca sa se poata drege cu o baie in apa rece dupa ce “organismul nu mai suporta atata alcool” si il indeamna la o balaceala intr-un rau de munte), gratar, tras cu arcul, drumetie, “pisalogul”, militie si alte copilarii de genul asta.
Daca ma intrebi de drumuri, o sa iti spun atat: mai bine mergeam cu caruta. Mi s-a rupt sufletul de colegul ce a bagat masina prin hartoapele alea – drum judetean (mai rau ca la Mamaie la tara), si basca suntem in Vest si Banatu-i fruncea. Vax albina, crema puca.
Nu o sa mai intru in detalii legat de cazare, servire si chestii de gen, ca mi-au cam scapat (Mama, tata… nu nu am facut abuz de alcool, nici gand. A fost doar aerul de munte ce m-a rapus repede. Nu credeti tot ce auziti). M-am bucurat de plimbare, de aer curat, de licuricii aparuti noaptea tarziu, de datul in leagan si pe topogan si de alte “prostioare” ce le-am mai facut. Ar trebui sa incercati si voi, nu conteaza neaparat locatia (decenta sa fie si cat mai aproape de natura, sa puteti urla si sa nu vina astia de la vreun sanatoriu sa va salte), grupul sa fie cat mai vesel, mituiti “financiarul” ca sa aveti fonduri destule, pentru ca… de mancat nu se mananca, dar de baut… nu mai ramane, si inarmati-va cu voie buna.
As mai repeta experienta de cel putin cateva ori cu mici adaugiri: nimeni sa nu mai bea afinata decat EU, sa fie un butoi nou desfacut si sa aflu de ea din prima zi. Atat avusei sa va zic de team building (sau cum dumnezo, i-o spune).
Pana data viitoare, tot d-aci din coltul asta de internet, va tzuca…
Victor (olteanul).