Sub cerul albastru
Al lunii cuptor,
Gâzele zboară…
Copiii se joacă şi cântă în cor,
Iar vântul îngână doar pentru el
O doină ciudată, uitat menestrel.
Fluturii mii şi mii, fac dansuri vii
Iar mândrul Soare , priveşte uimit
Căci au apărut norii pe la zenit,
Se face-ntuneric,
Şi vântul se umflă,
Cad stropi grei de ploaie,
Toată suflarea dispare-n şiroaie.
Doare mândrele flori râd înviorate,
Bătrâna pădure şopteşte uşor
Chemând mândrul crai cu mult dor.
A apărut şi mândra lună,
Cu-a ei trenă de stele,
Miresme uitate te-mbată uşor,
Menestrelul cel harnic ne cântă cu dor.
Andrei Cosmin Diaconu