Sub cerul de mai , se plimbă
Cu trupu-i subţire, cu pas de felină…
Singura urmă, e un parfum
Ciudat şi dulce, de dragoste oarbă.
E aceeaşi ce trece, zi de zi,
Pe aceeaşi stradă, acelaşi oraş,
Când trece , în inimă-mi lasă
Urme însângerate de paşi.
Iar eu ,făptură de lut,
De-a pururea mut şi slut.
Cu mintea-mi pierdută demult,
O aştept şi eu ca omul de rând.
Cu privirea-mi tremurândă,
Iar inima-mi vibrând în gât
Apetisantă , dulceagă ca fructul oprit
Ea trece agale, cu pasul grăbit.
Dar timpul , codoaşă vicleană
Venin mi-a picurat pe rană.
Lăsând-o să intre, rău am făcut
Cu ea în suflet, pe veci sunt pierdut.