Gap

Nu suport răsuflarea grea a timpului,

Ce alterează oameni şi flori,

Nu vreau să mai aud aripi de plumb

Şi ţipăt de cocor în miezul zilei,

Peniţa grea a timpului scrijeleşte tinereţea,

Zâmbete şi surâsuri se vând pe giuvaericale,

Vise, riduri sunt aruncate la colţ,

Doar cu floarea tinereţii se mai face negoţ.

Copii de ieri, bătrânii de mâine,

Vând praful de stele pe felii vechi de pâine,

Iar colbul se-aşterbe pe noi cei din jur ,

Fericirea, bucuria zac pe fund de-abajur.

O veche melodie scârţăie undeva, chiar în van…

Trei flori şi-o domniţă se veştejesc pe divan,

Inteligenţa e de pe-acumpe cartelă,

Iubirea dispare mai sprinten ca o gazelă.

Licoarea se scurge…ca timpul dintr-un pahar,

Suntem ghidaţi, de preoţi fără de har,

Omenirea spăşită, se cară uşor către pieire…

Timp şi făpturi dezintegratemerg spre…NEMURIRE….