Stau si privesc cu inmarmurire cum pixul aleaga murdarind cuprinsul paginii, aruncand diform si necaligrafic zeci de litere, cuvinte…chiar si fraze.
Ce vreau sa spun? Dracu mai stie! Ramane pe fundal muzica, romanta, mirosul usor de crama si izul de scortisoara din suflet. Batranul caiet geme sub mana nebuna ce nici azi nu-l lasa-n pace, ce ii chinuie cuprinsul cu regularitate de ani buni. Poarta stropi de vin, taieturi multicolore, nervi, pagini sifonate, urme de ruj – insemne ale unor buze voluptoase , alaturi de o semnatura parfumata.
Unde era acum un an, doi, trei? Ascuns printre caietele unui scolar, ce se-alerga cu fluturii gandirii ascuns in fundul sufletului vr-unei carti . Ce mai tarziu a mai crescut un pic, schimband tinuta, privirea, dar nu si gandurile sau telul cel ascuns. Acela de a cunoaste cat mai mult, de a citi, de a discuta si a manca filosofie pe paine. Da si toate astea stau ascunse in scoartele caietului ce abia isi mai tine foile. Ce in cuprinsul sau contine foi capsate sau prinse cu lipici, foi de mai multe marimi, scrise in cincisprezece culori, la diverse ore si cu diverse insemnatati, sub egida aceluiasi gand….de a-si nota mai tot ce simte, tot ce gandeste.
Te intrebi daca-i al meu? As minti daca as raspunde DA, l-am vazut o data , am zambit, l-am citi si l-am inapoiat. Parea a fi caietul sau jurnalul oricarui om, vazand in el idei si idile, atat ale unor barbati cat si femei, multe framantari…cugetari. Ganduri duse pana la jumatate si apoi taiate sub imboldul unei critici mult prea dure.
Citind iti dai seama cate maini trecusera prin el, simteai soaptele femeii voluptoase ce anunta momentul de iubire, tipatul disperarii, intalnirea cu un prieten si discutia la cafeaua de dimnieata, scancetul primului nascut, cantecul de leagan al femeii ce acum devenise mama.
Ramai fascinat sa vezi cum adunarea aste de coli nenumerotate, aruncate intr-o ordine doar de Dumnezeu stiuta, te face sa treci prin atatea stari, sa simti ca traiesti cu fiecare rand, ca imbatranessti cu fiecare fila data, traind intr-o realitatea doar a ta.
Caietul se închide, ai ajuns la sfârşit…şi acum? Acum eşti împresurat de dura realitate…a necunoscutului, a gerului oamenilor ce sunt în căutarea acelui ceva de nepreţuit, ce sunt călăuziţi de graalul credinţei lor şi nu îşi vor găsi împăcarea până nu îl vor atinge sau găsi.
Dar tu? Stai şi priveşti spectacolul burlesc ce se mişcă atemporal într-o ordine prestabilită de un regizor centenar , ce îţi întinde o ţigară din tabachera lui de fildeş şoptindu-ţi: „Trage un fum puternic şi apoi mergem. Suntem deja în întârziere.”. Iar pe ecranul gândirii tale scrie cu litere de-o şchioapă „The End!”.