Visare…

Visez zilnic….talazul  ce loveşte ţărmul,

ţipătul de pescăruş, mirosul sării de pe trupul tău..

visez prima nostră întâlnire, păru-ţi mângâiat de vânt

zâmbetul ca de cadână, pasul galeş de gazelă…

Raţiunea le omoară şi îmi spune „Nu mai e…”

nu-mi rămân decât trei vise răsfirate în răstimpuri,

gânduri negre ce ţes marea crudă de necaz şi de dureri,

un cobzar şi trei note pierdute-n van….

Până şi natura mi-e potrivnică şi certăreaţă,

plouă cu stropi grei şi cristalini, iar casele

şoptesc povestea noastră de ieri şi de azi,

de multe clipe înfăşurate-n melancolii şi petale de crin.

Şi parcă mai ieri era altfel, ….erai alături

umplând clipele cu voioşia şi zâmbetul tău,

copil ştrengar cu păr bălai şi ochii de zefir,

iar visul se stinge în cântec de picuri şi buze de vânt….