O ultimă clipă de studenţie,
O cameră de cămin, un strop de suflet,
O tastatură…şi gândirea pustie,
Trei fumuri albastre,pe marginea scrumierei,
Un şir de cărţi împrăştiate îm colţul etajerei,
Haine pe masă, pe pat….pe noptieră,
Un telefon ce plânge …şi clipa efemeră,
Ce trece peste noi, împreunaţi…se pare,
Pe marea de iubire, ce-i un ocean sub soare,
Doar ceasul sună, trezindu-ne la viaţă,
Zeflemitoarea curvă, ce ne zâmbeşte-n faţă,
Şi râde şi ne minte, sub râuri de cuvinte….
Iar cartea se închide, zbicindu-se brusc,
Slova se restrânge….pe-o ramură de vâsc.
sa mori u???? nu te crd 😀
bun asa… desi nu ma omor dupa poezii asta-mi place… in sfarsit ai activitate pe blog, se vede ca nu mai esti stresat cu licenta 🙂
ar trebui sa delirezi mai des :)) :))