Doar noi , şi ale noastre umbre calde,
Se preling pe străzi , şoptindu-ne dragostea,
Pură şi duioasă, sufletele ne vibrează armonios,
Cu fiecare te iubesc sărutat pe trup.
La fiecare adiere a vântului prin părul tău,
La fiecare oftat, la fiecare vorbă a ta
Dulce şi suavă, sufletu-mi tresare
Dansând ca după o simfonie nevăzută.
Alergam ca doi copii, pe câmpia fericirii,
Desculţi, adunând bucuriile înflorite la
Fiecare pas al tău, cerul zâmbeşte duios,
Soarele clipeşte şăgalnic, încălzindu-ne sufletele.
Doar noi, suntem materia antrenată
Pe râul năvalnic, numit iubire,
Doar noi, menţinem focul veşnic al
Dragostei noastre, ce nu se va stinge nici când.
Tresar, căci mi-ai şoptit ceva frumos
Ceva ce-mi picură fericirea în suflet,
Mi-ai zis un te iubesc sincer şi duios,
Şi parcă toată fiinţa mea s-a topit negreşit.
Doar noi , stând pe banca noastră din parc,
Şi mărturisindu-ne iubire veşnică,
Doar noi la munte, sub cerul înstelat de mai,
Ascultând şoaptele mândrei păduri de brad.
superba poezie!:X:X:X:X:X:X sunt mandra ca am manuscrisul!:D:P
Sarut mana, te astept sa mai treci pe aici