E iarnă

E noapte, e târziu…şi e iarnă,

Se-aude un cântec, un strop de poveste

Doar viscolul toarce şi tună,

Iar timpul aleargă pe creste.

Se-aşterne zăpada căzând stoluri, stoluri,

Doar codrul zâmbeşte, trosnind printre vreascuri,

Iar lupii-au ieşit de prin crânguri,

Alunecând uşor prin popasuri.

Şi ninge năprasnic, cumplit şi ciudat,

Şi ceru-şi încruntă sprânceana pudrată,

Lăsând  să se vadă o rază şi-un pic…

Din mărgeanul de stele, de Soare-aruncate.

E iarnă şi ninge…..şi-atât,

Şi casa e mică, iar camera-i goală,

Doar dorul aleargă de când ai plecat,

Şi singur te-aştept…înc-afară…

Andrei Cosmin Diaconu

2 Comments

Leave a Reply to ema Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *