Ma murdarii de Engleza, da-ma dracului… inainte si inapoi de mai multe ori. Pai, cum nu?
E vineri dupa amiaza si in grupul meu de oameni faini, numit foarte inspirat: “Pact cu diavolul” apare o imagine extraordinara preluata din prea sfantul si cucernicul Linkedin. Un fel de Poiana lui Iocan, cu job-uri, dar si cu multe babute frustrate pe diverse subiecte, politica si orice… numai despre ce ar trebui sa fie, nu este.
Imaginea in sine face trimitere la esec, si diferitele milestone-uri (da, cuvantul obiectiv de atins, suna obsolete si lame, stiu) pe care ar trebui sa ni le setam si sa incercam sa le atingem. Lucru ce e perfect adevarat, daca vrem cumva sa evoluam si sa nu ne pierdem printre lucrurile rapide si galopante ce se intampla in jur.
Dar, de ceva vreme nu am vazut oamenii astia cu multa carte, de prin mari si tari sa puna accent pe: a te intelege si de a fi impacat cu sinele. Tot alergam, sa tot invatam, sa avem achievement-uri… in vacante sa facem poze, sa vizitam 30 000 de locuri, de parca lumea ia foc maine si noi nu am vazut tot.
Ho, ba, dreaq! Hai sa mai si traim! Hai sa o luam usor…
Da, o dam de gard! Ca si eu, acu’ o dadui… plecai de la Esec si ajunsei la vacante… ca sa dea dracii, tare imi mai trebuie una… dar cand ma gandesc la aglomeratie si imbulzeala, parca mai bine e cu creierul imbacsit de bere si cu spatele pocnind, stang cocosat la tastatura….
Ne grabim, nicaieri si nu vrem sa ne linistim… iar, cei ce se linistesc… ori prea se linistesc, de tot… de parca nu le pasa de nimic, ori nu se linistesc… si doar mimeaza, mai tare ca o frivola orgasmul ( na Costeo, ca iti calcai in saliva si spun trasnai!).
Dar te las, gata! Nu mai aberez! Tre’ sa fug… vine uichendul si am de failure-ait.