De două zile fug de oameni, de societate, de tot…sunt un căpiat, cum ar zice o amică de-a mea.
Iar caut ca un tâmpit ceva, acel ceva…Doamne (drace, am ajuns şi bisericos! clar vine sfârşitul lumii), parcă a venit vara, deşi e Septembrie. Am chef să mă distrez, să fac nimicuri şi prostii.Dacă o să crezi că m-am îndrăgostit, o să te îmbărbătez zicându-ţi “Bun venit, eşti a doua persoană care gândeşte prost! Prima am fost chiar EU!”, dar am căutat, cercetat, învârtit şi apoi clar am uitat ce caut….si nu e asta sau nu e o EA. Oare chiar trebuie sa existe??
Nu ştiu cum e la voi, dar la mine pe insuliţă e cald şi soare, am o căsuţă răcoroasă, acoperită cu stuf, barul are multe bauturi şi gheaţă….mai e şi margherita şi delfinii….oceanul albastru. Voi?? Aţi rămas în oraşul gri? Asta e scăpaţi voi! Poate?! Nu ştiu!
Te întrebi ce am făcut cu ironia? Încă o am, e la locul ei! Dar de unde atâta bucurie? Chiar crezi că e bucurie? Nu, nu e! E poftă de a fi EU, căruia să nu-i pese. E treaba fiecăruia dacă îi convine sau nu prezenţa mea. Dacă nu mă suporţi cum vorbesc, să ştii că te poţi obosi să-mi zici, îţi pot garanta că poate te voi asculta şi cu siguranţă îţi voi afişa un zâmbet plictist şi un “nu-mi pasă”. Nu am de gând să te las să-i tulburi apele, pentru că nu îţi convine ceva sau cum ma comport! Poţi revendica un dram de atenţie, dar nu promit să ţi-l acord.
Am uitat să-ţi zic, pomenisem mai devreme de delfini: Nexy şi Rody. Cei mai buni prieteni ai mei. Cum aşa? Păi sunt imaginari şi sunt la cheremul meu, de asta au titulatura asta!
Te sperie ideea de a citi ce-am scris, îţi pot recomanda un cardiolog şi un preot. Cel din urmă mai tot timpul ne scapă de dureri. Dacă ai cum să-ţi permiţi insuliţa ta, sau filmul în care să fi un YESman fără probleme, o să vezi că nu e aşa urât “afară”, printre necunoscuţi, precum pare. Dacă îcă te consumi şi te zvârcoleşti, ştiu ar trebui să zic “îmi pare rău”, dar nu-mi pasă, tu te complaci în situaţia asta, deci e treaba ta,
Până data viitoare, ridica-te, bea un pahar cu apă rece, fă o baie în oceanul tău, prăjeşte-te la soare pe insuliţă şi dacă am timp, poate îţi spun secretul. Până atunci, îţi urez ” o zi bună” şi orice-mi răspunzi….NU-MI PASĂ!
Ma bucur ca a revenit pe blog al nostru prieten . De data asta ai scris altfel, esti mai simplu in cuvinte si imi pot lasa imaginatia sa zburde . Ma bucur sa te descopar si asa , ma bucur ca ai revenit ! Dor … :*
Iti pasa,fiecarui om i pasa.
@Dani: merci de vizita….”Nu-mi pasa” era voalat….si adesea chiar il aplic…..in cazul de fata, nu am de ce sa-mi pese prea mult….. nu scriu pt ca imi pasa daca sunt citit sau nu, asa ma descotorosesc de surplusuri…. oricum “Nu-mi pasa” este eschiva indicata pt a te putea transforma de moment ince vrei tu! 😀
Interesanta perspectiva 🙂 Pe blog suna interesant dupa cum se poate deduce din comentarii,comentariu in cazul acesta, dar o asemenea atitudine poate fi foarte usor interpretata gresit daca este exteriorizata,de aceea este nevoie de o abordare mai… subtila,altfel poti rani persoanele din jurul tau in timpul ‘transformarii’ tale.Bineinteles, daca iti pasa de asta :d