“Am scris 700 de cuvinte si nu am reusit sa spun nimic. Nici macar nu am schitat mamalgamul asta de aici…de undeva. Am sters tot si ma voi rezuma la cel mult 500, ca oricum lucrurile ce sunt spuse aiurea, aiurea raman.
De ce dracu citesti ce scriu? Nu folosesc aici negativismul pentru a te atrage sa incerci sa intelegi ce spun. Intreb doar asa…de curios. Crezi ca sunt altfel, da oarecum, altfel ca nu ma stii cum si de aici ar trebui sa fie cam la fel. Dar nu e. Mergi mai departe, asta seara vreau sa fiu rau si fatalist. Imi aduc aminte de replica unui personaj, de-al lui Sven Hassel, Legionarul – “Vino, moarte vino…”… Nu te gandi, ca vreau sa ma omor, hell no! sunt doar asa… nu simt nimic, adica as face orice, dar nu ma atinge nimic. Sa fiu oare sociopat….Ei as! :))
Am ajuns la 145 in cele 2 paragrafe…paragrafuri…cum dracu e corect…ei lasa merge oricum, ca vorb-aia se agata si cu “Zână ţ’au o cola”, asa ca nu mai are sens sa ma gandesc la un plural pentru tembelitatea exprimata in randurile de mai sus. Stau si ma intreb, asa ca prostu cum dracu se poate intampla asta… scriu ca un experiment, nu tineam sa scriu asta seara, nu am stat sa ma gandesc la o stare anume, nu ca as avea si ce e si mai rau, e ca nu-mi pasa daca iti place sau nu! stare de nepasare…. de nesimtzire. Sa fiu oare diliu??? Ei da! Clar da! Sunt un unic, cretin uitat in libertate!”
La dracu, ce iz roz de jurnal de doi lei are ce-am scris mai sus.. Mda, e doar un experiment, ii voi pune acum un set de ghilimele si il transformam, tot ce aberasem mai devreme punem pe seama unui tampit, ca nu pot fi eu cel ce isi asuma asemenea merite, hell no!
Era inca o seara in care abera cumplit, nu ca i-ar fi pasat prea mult de oamenii din jur. Ajunsese la nivelul in care totul era ok, daca nu il deranjia cumplit. Era dreptul sau sa urle si sa faca exact ce voia, dar nu voia sa creada ca e obligatia lui sa iti dea un feed-back daca cel de langa facea ceva deplasat sau nu! Era asa, un lasa-ma sa te las energic si acid. Un mic cretin caruia daca ii captai atentia, se putea sa ai surprize.
Normal ca revin sa explic ca voi mai scrie inca vreo 4-500 de cuvinte, pana sa ma gandesc cum il cheama, ca nah trebuie sa aiba un nume ok si boul asta ce intruchipeaza momentele astea ciudate,nu?!
Nu ai fi inteles niciodata ce vrea exact de la multa lume, mai ales cum ti l-ar descrie unii, agitat si guraliv, nepasator si mai ales cel cu “multe cunostinte”, nu cu prieteni. Si era si de crezut avand in vedere, ca nu ii pasa prea mult daca cineva il trada, pentru ceva. Si el singur era un egoist, asa ca nu se astepta ca oamenii sa il inteleaga sau sa il pretuiasca mai mult decat ar fi avut nevoie de el. Asta e societatea, iar asta seara nu facuse decat sa arunce in vechiul caiet cateva randuri… asa de proba. De fapt isi dorea sa scrie ceva, dar nu poate, ca e neserios in treaba asta. Isi bate joc ca de obicei, exact cand ar trebui sa fie mai atent si sa puna mai mult accentul pe acest ceva. Dar nah, sunt prieten cu el, si nu pot decat sa il sprijin ca nu e un om rau. Chiar deloc.
Normal, ca incept sa ma domolesc, ai citit destule tampenii aberate de mine, clar si acum fac asta iar, dar asta seara e doar un proiect de-al meu, de a scrie din doua perspective. Nu stiu ce sa il mai pun pe narod sa zica, de la ce i se trage starea asta,nu? La ce dracu a scris asa aiurea in caietul ala?! a scris asa ca boul??? poate :))
Nu a fost neaparat tot timpul asa, dar se inchide si pozeaza intr-o mie si una de feluri, doar ca sa nu se ataseze prea mult de oameni. Da, e oarecum scarbavnica atitudinea lui, egoista intru totul, dar e ca o metoda de autoaparare. Iar asta seara e intors pentru ca … nu va mai fi atat de mult student si ca acum 4 ani, totul era asa nou, iar acum in scurt timp va merge acasa….asta e
Clar o sa rescriu prostia asta… si nu o sa public acum!
Ascunsa in ciorne: 6 Martie 2013
clar nu acum